1 MAI BUN DECAT ALTUL

Sufletele noastre, niciodată nu s-au regăsit în comparație.


Fiindcă ele sunt oglinzi care se deslușesc reciproc…

E luna ploilor de mai și a exaltării misterelor.


E luna florilor și a inimilor pictate în culori pastel.


E luna șoaptelor sub clar de lună.


Și luna cuvintelor de dor.


Și luna tăcerii care protejează iubirea.

Ca o ploaie de mai ai ajuns în inima mea.


Și nu mai vrei să pleci.


Nu te voi întreba de ce.


Te-aș întreba.


Dar unele lucruri nu se spun, ele doar se simt.


Și dacă nu știu răspunsul la “De ce” sau “Cum”, o să trăiesc din plin “Ce”-ul.

O să mă deschid ca un bujor care își schimbă culoarea, primind iubire, lumină și căldură.


O să las să intre lumina atât cât să mă pot bucura și de întunericul dintre petale.

Iubesc bujorii.

Mă asemăn mult cu el.

Sunt plini, diferiți, profunzi, expansivi.

Și poate că nu e nevoie să știm “De ce” sau “Cum”.

Există doar ritmul luminii și al umbrei, ploaia care le mângâie, tăcerea care le face să strălucească .

Și sufletul se deschide, treptat, ca un bujor, ca 1 Mai frumos, care nu se compară cu niciun altul.

Bine-ai (re)venit. MAI stai…