💌☀️ScriSOARE – Andreea, artistul

Soare sau lună? De ce? ScriSOAREa îi scrie ScriLUNII.   S-au găsit și regăsit. Au vorbit ore în șir, fără să se mai sature să se descopere unul pe celălalt. Și dacă epuizau toate subiectele Cerului, le reluau și deslușeau misterul fiecărei stele de pe el.   Energia verde era paradisul lui. O învăluia și […]

Viața e o suită de momente mici, în care ne întâmplăm unii altora. În care fiecare suflet are în el o bucățică din cei care cândva l-au atins.   Uneori, această suită de momente e scrisă de un compozitor romantic, în esență. Alteori, de unul clasic, riguros şi limpede. Alteori, e pictată de…un pictor. Unul

Un vis nu e al minții. Un vis e ca o lumină care, la început, e puternică, dar pe care ceva o face să-și piardă strălucirea.
 Ceva care îl ia în mâini, îl privește drept în ochi și îl dă de pământ.
 Visul încă se zbate, se împarte în mii de alte visuri mici, care,

A intrat în sala de dans.  Privirile li s-au întâlnit pe nerăsuflate și, preț de câteva secunde, timpul s-a oprit in loc.  Spațiul căpăta dintr-odată o altă formă. Știa că dacă va dansa cu el, se va îndrăgosti.  Nu oricum.  Nu pueril.  Nu adolescentin. Matur.  Asumat. Cu capul în nori şi cu picioarele pe Pământ. 

Sufletele noastre, niciodată nu s-au regăsit în comparație.
 Fiindcă ele sunt oglinzi care se deslușesc reciproc…   E luna ploilor de mai și a exaltării misterelor.
 E luna florilor și a inimilor pictate în culori pastel.
 E luna șoaptelor sub clar de lună.
 Și luna cuvintelor de dor.
 Și luna tăcerii care protejează iubirea.  

Un singur suflet.
 O singură oglindă. Un singur fior.
 O singură privire.
 O singură șoaptă.
 Într-un singur vis.
 O singură iubire.
 Și niciun compromis. O singură-ntâlnire
 O mulțime de povești.
 Un singur „Noapte bună!”,
 Ce bine că-mi zâmbești.
 O singură umbrelă
 Și două inimi tari,
 Acoperite, nouă
 Ne plac visurile mari. O singură tăcere,
 Ce

ACTUL 1: Iar… “A trecut iarna…iar n-ai să mă iubeşti cum ți-am arătat că-mi place să fiu iubită. Iar ai să-mi arăți că ăsta eşti tu şi că nu poți iubi altfel decât fiind prezent prin absență. Iar am să-ți aștern proiecții şi am să-mi găsesc defecte.  Iar am să sfidez primăvara și am să

Mi-au spus că, odată și-odată, voi ajunge mare,dar că trebuie să stau în banca mea.M-am întrebat mereu cum ar fi ca banca mea să nu fi fost pătrată.Să fi fost un cerc…dar să nu mă-nvârt în jurul lui.   Să fi fost un cerc întredeschis, ca și inelele de logodnă reglabile. Un cerc în care

Uneori, ai nevoie de o iluzie, care să te salveze de tine. Suntem fabrici, uzine de duzine.  De iluzii.  De doruri ce ne poartă pe cele mai înalte culmi.  Și apoi, brusc, ne coboară în străfundurile interioare. E întuneric acolo. Fugi. Sau nu. Nu fugi. Stai cu ele,  ia pânzele alea de păianjen şi transformă-le

Că tot e la modă să crezi în Univers,
 Că tot e la modă antreprenoriatul,
 Le-am combinat.
 Mi-am creat propriul univers.
 Cu taxe de abia mi le mai permit
… Investiția cea mai mare?
 Suflet.  Pasiune.  Iubire.
 Dacă regret?
 Ce e decis deja de Univers, niciodată.
 El a pus totul în noi, pentru noi. Nu te