Iluzii si deziluzii

Uneori, ai nevoie de o iluzie, care să te salveze de tine.
Suntem fabrici, uzine de duzine. De iluzii. De doruri ce ne poartă pe cele mai înalte culmi. Și apoi, brusc, ne coboară în străfundurile interioare.

 

E întuneric acolo. Fugi.
Sau nu. Nu fugi. Stai cu ele, ia pânzele alea de păianjen şi transformă-le în aripi de speranță, în punți de iubire. Renaşte din cenuşa aia pictată în dezgust.

 

E frig acolo.
Îmbracă haina durerii şi poart-o până când se face primăvară. Apoi, prefă-o într-o pelerină plină de flori şi fluturi care să-ți ia toate visurile şi să le urce la cer. Iar tu să le-atingi pe vârfuri, cu ochii închişi.

 

Uneori, ai nevoie de o iluzie, care să te salveze de tine. De tine şi de cel mai aprig univers care le fabrică. În duzine şi-n uzine. Din toate categoriile.

 

E întuneric şi frig. Până vine primăvara. Au înflorit ghioceii, au renăscut şi fluturii din stomac şi au strigat păsările cerului: ești liberă.
Zboară, bucură-te.
Şi visează.